Roverul Zhurong al Chinei a fost prima misiune chineză care a aterizat pe Marte, explorând unul dintre cele mai mari bazine de impact ale Planetei Roșii: Planitia Utopia. Această zonă a fost vizitată pentru prima dată de Viking 2 în 1976, iar datorită deceniilor de progres tehnologic, Zhurong a adus noi informații despre compoziția planetei. Se pare că roverul a descoperit 16 structuri poligonale ciudate îngropate sub suprafața marțiană.
Formațiunea a fost descoperită la 35 de metri sub sol, folosind radarul de penetrare în sol al lui Zhurong. Oamenii de știință cred că aceste structuri poligonale ciudate au fost formate de ciclurile de îngheț-dezgheț care au dus la apariția fisurilor în teren, care erau inițial la suprafață.
După cum se observă în alte zone de pe Marte, sublimarea și înghețarea pot să sculpteze terenul în moduri ciudate. Acest proces s-ar putea petrece de miliarde de ani.
Cercetările anterioare s-au concentrat pe straturile verticale ale regiunii, care indică faptul că au avut loc mai multe inundații episodice care au umplut bazinul, aproximativ acum 3 miliarde de ani. Noua cercetare a descoperit cum arată aceste straturi în mod orizontal, privind analiza radarului pe o distanță de 1,9 kilometri.
Marte obișnuia să fie o lume vulcanică: cel mai înalt vulcan din Sistemul Solar se află pe Marte. Unele activități geologice persistă și în prezent, sonda InSight a NASA înregistrând cutremure marțiene, notează IFL Science.
Prin urmare, cercetătorii au luat în considerare posibilitatea ca structura îngropată să aibă o origine de lavă. Pe Pământ există mai multe exemple, cum ar fi „Giant’s Causeway”. Cu toate acestea, nu exista nicio dovadă a erupțiilor bazaltice în zona explorată de Zhurong. Echipa crede că structurile sunt sedimentare, formate din procese termice în climate variabile.
Iar aceasta este o informație interesantă a acestui studiu. Dacă structurile poligonale au necesitat evenimente de îngheț-dezgheț, climatul vechi al lui Marte ar trebui să fi fost mult mai variabil. Planitia Utopia se află la latitudini joase până la mijlocii. Zona se află la 25 de grade nord de ecuatorul marțian. Dar planeta ar fi putut avea o oblicitate mai mare, astfel încât regiunea să fi experimentat anotimpuri diferite în mod extrem.
Straturile indică faptul că în trecut au avut loc mai multe evenimente. Structurile poligonale au fost îngropate în straturi de material care nu seamănă deloc cu ele. Poate că mediul umed care le-a format a încetat să mai existe sau a avut loc vreun alt eveniment geologic necunoscut.
„Apărând la latitudini joase (∼25° N), terenul poligonal, interpretat ca având cel mai probabil formațiuni de contracție termică, constituie un argument convingător pentru oblicitatea înaltă a planetei Marte la început. Structura subterană cu materialele de acoperire de peste terenul paleopoligonal îngropat sugerează că a avut loc o notabilă transformare paleoclimatică într-un moment ulterior”, au scris autorii.
Studiul este publicat în Nature Astronomy.
Liniile fascinante de pe Marte sunt vedeta unor noi imagini de la NASA
O nouă analiză arată că viața extraterestră ar putea exista pe Enceladus
Test de cultură generală. De câte ori Pământul a orbitat Soarele?